The Room Of Our Childhood (Camera copilăriei noastre)

Proiectul meu este o instalație video și performance care explorează istoria personală a familiei mele după prăbușirea Uniunii Sovietice. Instalația prezintă videoclipuri, toate situate cu 25-28 de ani în urmă, din copilăria noastră (a mea și a surorii mele geamene) proiectate pe toți cei patru pereți ai unei încăperi pătrate. Fiecare videoclip surprinde un anumit eveniment, cum ar fi botezul, prima zi de școală, vacanțele de vară și mesajele video către rude. După ce videoclipurile se opresc, eu vorbesc publicului despre ceea ce s-a întâmplat cu familia noastră, de atunci, inclusiv povești de sinucidere, dependență și migrație.
Metoda mea artistică se va concentra asupra impactului uman al evenimentelor istorice și asupra modului în care experiențele personale ne modelează răspunsurile la schimbările culturale. Cred că, împărtășind povestea familiei mele, pot ridica întrebări despre complexitățile identității, traumei și rezistenței. Prin experiența captivantă a instalației mele, îmi propun să creez un sentiment de empatie și conexiune între public și temele mai largi ale Bucharest Fringe.

Fiind o persoană care s-a născut în Gomel, Belarus, și a trăit deja în patru țări diferite, cu o prefigurată mutare în Germania, înțeleg profund sentimentul de deplasare și deconectare care poate veni din mișcarea constantă și lipsa apartenenței la un loc stabil. Înțeleg sentimentul de izolare care poate veni odată cu etichetele de imigrant sau străin. Prin proiectul meu, vreau să provoc aceste etichete și să prezint umanitatea și poveștile personale din spatele lor. Prezentând scene simple și lipsite de artă din viața de zi cu zi a unui familii obișnuite, îmi propun să le arăt oamenilor că imigranții și extratereștrii nu sunt doar etichete, ci indivizi reali cu istorii și experiențe complexe. În lumea de astăzi, în care războiul, propaganda violentă și ura par să fie în creștere, poate fi deosebit de dificil să te conectezi cu ceilalți și să ai un sentiment de apartenență. În ciuda acestui fapt, cred că puterea povestirii și a narațiunilor personale poate ajuta la eliminarea acestor lacune și la crearea de conexiuni între indivizi din medii și experiențe diferite.

Pentru mine, asta se află în centrul proiectului meu, „Camera copilăriei noastre”. Prin împărtășirea videoclipurilor din trecutul meu și povestirea experiențelor familiei mele după prăbușirea Uniunii Sovietice, sper să încurajez dialogul și înțelegerea dintre oameni și să evidențiez valoarea narațiunilor personale în modelarea înțelegerii noastre asupra lumii. În cele din urmă, speranța mea este să folosesc arta pentru a crea un spațiu de empatie și considerație între oameni, indiferent de mediul sau credințele lor. Prin instalația și performanțele mele video, sper să evidențiez complexitățile identității, traumei și rezistenței în fața evenimentelor istorice și să încurajez dialogul și înțelegerea între oameni.

Producător: Fragen Theatre Company, Belarus