Povestea unuia dintre cei mai importanți teoreticieni de teatru din toate timpurile, Antonin Artaud, și a actriței românce, prezență importantă în avangarda pariziană, Genica Athanasiou. „Totul începe dintr-un țipăt. Nimic verbal. Niciun dialog. Doar această serie de sunete modulate care încheagă ce simt viscerele, nu ce comunică limba. Scot limba. Am o limbă pe care dansează fetele din coșciuge, spiritele care vor să-mi facă rău” – acesta este Artaud. Sau cine ar fi, de fapt? În „Naky” (numele de alint al lui Artaud pe când era copil), el se întâlnește cu singura lui iubire, iremediabilă, definitivă, actrița Génica Athanasiou. O actriță cubistă, suprarealistă, de origine română. O femeie care a construit avangarda pariziană. Cine sunt ei doi? Ce înseamnă dragostea dintre acești doi mari artiști? E o vivisecție. E o secțiune de timp seductivă despre viața care irigă teatrul. L-am făcut pe Artaud uman. Liber. Am făcut-o pe Génica umană. Îndrăgostită.