Când actrița Eszter Nagy este diagnosticată cu demență, fiul ei, Cristi, alege să se întoarcă acasă pentru a o îngriji. În încercarea de a-și proteja mama de suferințele bolii și de a-i conserva imaginea publică și personalitatea artistică, lui Cristi începe să-i scape printre degete propria viață. Boala lui Eszter devine un al treilea personaj pe care cei doi îl înfruntă cu umor și curaj, dar care îi va face să se îndoiască de concepțiile lor despre grijă, iubire și demnitate.

,,Să fii martorul stingerii propriei conștiințe pare de nesuportat. În lume sunt 50 de milioane de oameni care trăiesc cu Alzheimer. Mulți dintre ei își privesc condiția cu împăcare, confruntându-se cu lipsa unui tratament și stigma socială. Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois e despre cum negociem cu iminența propriei dispariții.” (Cosmin Stănilă)